Curiozități despre trambuline – de la circ la Jocurile Olimpice

Trambulina din curte pare cea mai obișnuită distracție pentru copii. În spatele ei se află însă circul, piloți militari, astronauți și medalii olimpice. Am adunat câteva curiozități cu care să-i surprindeți pe copii data viitoare când sar.
Înainte de trambulină: piele de morsă și plase de pompieri
Oamenii săreau pe o suprafață întinsă cu mult înainte să apară arcurile. Inuiții din Alaska aruncă un om în aer pe o piele de morsă întinsă – parte din sărbătoarea de după vânătoarea de balene de primăvară. În 1887 au fost inventate plasele de salvare cu care pompierii prindeau oamenii care săreau din clădirile în flăcări. Iar la circ, acrobații la înălțime își încheie numărul cu un salt din plasa de protecție.
Cine a inventat trambulina
Tocmai o astfel de plasă de circ privea tânărul gimnast american George Nissen când și-a imaginat un aparat pe care săritura să poată fi repetată iar și iar. În 1934, împreună cu antrenorul său Larry Griswold, a construit primul prototip – un cadru de fier, pânză și benzi din camere de aer de automobil în loc de arcuri. (Unele surse indică anul 1936.) Printre primii care l-au încercat au fost copiii dintr-o tabără de vară.
Numele a venit câțiva ani mai târziu. Într-un turneu în Mexic, Nissen a auzit cuvântul spaniol trampolín – trambulină pentru sărituri în apă – și a înregistrat varianta lui englezească, trampoline, ca marcă comercială. Astăzi aparatul poartă acest nume în multe limbi.
De la piloți la astronauți
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, marina americană a folosit trambuline în școlile sale pentru piloți și navigatori – astfel aceștia se obișnuiau să se orienteze în spațiu în timp ce se rostogoleau. După război, pe trambulină s-au antrenat atât astronauții americani, cât și cosmonauții sovietici. Împreună cu astronautul Scott Carpenter, Nissen a inventat chiar și un joc cu mingea pe trambulină – Spaceball, care a intrat în pregătirea NASA.
Când a devenit trambulina sport
- 1948 – primul campionat național din SUA.
- 1964 – primul campionat mondial, în sala Royal Albert Hall din Londra. Câștigă doi americani – Judy Wills și Dan Millman.
- 2000 – trambulina debutează la Jocurile Olimpice de la Sydney. George Nissen are 86 de ani și privește din tribune.
- 2008 – la Beijing, Nissen este invitat să încerce trambulina olimpică înainte de începerea competiției.
Exercițiul sportivilor este alcătuit din zece sărituri diferite, una după alta. Se notează dificultatea și execuția, iar din 2010 un sistem electronic măsoară și timpul petrecut în aer. Trambulina de concurs este dreptunghiulară, cu o pânză de 4,28 pe 2,14 m, iar sportivii buni ajung la o înălțime de până la 10 metri – cât o clădire cu trei etaje.
Câteva recorduri
- 3333 de salturi fără întrerupere – britanicul Brian Hudson, 18 septembrie 2003.
- 6,73 m – cea mai înaltă săritură în care doi oameni îl „lansează” pe al treilea. Recordul aparține americanilor Sean, Eric și T.J. Kennedy, din 2014.
- 58,6 m – cea mai lungă trambulină permanentă din lume, deschisă în primăvara lui 2026 într-un centru de divertisment din Winnipeg, Canada.
Toate trei sunt înscrise în Cartea Recordurilor Guinness.
De la joacă la aparat de fitness
La sfârșitul anilor ’50, în America de Nord apar primele locuri cu trambuline cu plată – precursoarele parcurilor de trambuline de astăzi. Moda trece repede și revine abia în zilele noastre: în 2011 în SUA existau câteva zeci de parcuri, iar în 2014 – deja aproape 300.
Trambulina mică de cameră, cu un diametru de aproximativ un metru, a fost inventată încă din 1938, dar devine cu adevărat populară la începutul anilor ’80. Atunci în SUA se vindeau peste un milion de bucăți pe an, iar săritul se transformă într-un antrenament pentru adulți. Ajută și un studiu din 1980 al unor cercetători de la NASA. Ei au comparat săritul pe trambulină cu alergarea pe bandă și au constatat că, la același puls și consum de oxigen, efortul pe trambulină este mai mare și se distribuie mai uniform în corp – fără impactul puternic asupra gleznelor care apare la alergare.
Și acasă?
Nu trebuie să vă gândiți la recorduri. Pentru copii, trambulina este înainte de toate joacă în aer liber, iar odată cu ea vin echilibrul și coordonarea. Este important să aibă plasă de protecție, să aibă mărimea potrivită pentru curte și să se sară pe rând, câte unul. Mai multe găsiți în articolele Cum să alegi o trambulină pentru curte și 7 beneficii ale trambulinei pentru copii.
Vedeți trambulinele Buba și accesoriile pentru trambuline.
Comentarii: 0